PROCEDURA INSOLVENȚEI PERSOANEI FIZICE
- Cadrul legal și scopul reglementării;
- Condiții pentru a fi subiect al procedurilor insolvenței persoanei fizice și valoarea-prag a datoriilor pentru declanșarea procedurilor de insolvență a persoanei fizice;
- Procedurile de desfășurare a insolvenței persoanei fizice;
- Organele care aplică procedura de insolvență și condițiile prevăzute de Lege pentru a fi administrator al procedurii sau lichidator;
- Condiții preliminare depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii simplificate de insolvenţă;
- Procedura administrativă pe bază de plan de rambursare a datoriilor (Comisia de Insolvență);
- Procedura judiciară de insolvență prin lichidarea activelor debitorului (Instanța de judecată – judecătoria);
- Procedura simplificată de insolvență (Comisia de Insolvență);
- Reguli speciale privind transmiterea calității procesuale în procedura insolvenței.
- Cadrul legal
Dispozițiile care conturează cadrul legal în materia insolvenței persoanei fizice se regăsesc în principal în Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice ( Legea Insolvenței persoanei fizice). Pe lângă Legea Insolvenței persoanei fizice, trebuie să analizăm și prevederile Hotărârii de Guvern nr. 419/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice ( Normele metodologice ). Totodată, din perspectiva practicianului în insolvență implicat în administrarea procedurilor de insolvență a persoanei fizice prezintă interes și Ordinul Ministrului Justiției nr. 3338/C/2016 privind aprobarea formatului – cadru al secțiunii “Debitori – persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi” din cadrul Buletinului procedurilor de insolvență, a formatului – cadru al actelor care se publică în aceasta și al dovezii privind îndeplinirea procedurii de publicare.
Cât privește scopul Legii, acesta constă în instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situației financiare a debitorului persoană fizică de bună‑credință, acoperirea într‑o măsură cât mai mare a pasivului acestuia și descărcarea de datorii.
Comparativ cu Legea nr. 85/2014 ce reglementează insolvența profesioniștilor, se poate observa faptul că și Legea nr. 151/2015 tratează insolvența unui debitor, însă între scopurile avute în vedere există o diferență semnificativă.
Astfel, în timp ce procedura insolvenței profesioniștilor are ca scop acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia, procedura insolvenței persoanei fizice are ca obiectiv redresarea situației financiare a debitorului persoană fizică, de bună‑credință, ale cărui obligații nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi, acoperirea într‑o măsură cât mai mare a pasivului acestuia și descărcarea de datoriile reziduale.
- Condiții pentru a fi subiect al procedurilor prevăzute de Legea insolvenței persoanei fizice și valoarea-prag a datoriilor pentru declanșarea procedurilor de insolvență a persoanei fizice.
Legea vine cu clarificări în ceea ce privește categoriile de debitori ce pot fi supuși procedurilor de insolvență a persoanei fizice. În primul rând trebuie reținut faptul că Legea Insolvenței persoanei fizice se aplică acelor categorii de debitori persoane fizice ale căror obligații nu rezultă din exploatarea unei întreprinderi, în sensul art. 3 din Noul Cod Civil. Prin urmare, Legea nu se aplică persoanelor fizice ce au calitatea de profesioniști, ci simplilor particulari persoane fizice. În privința debitorilor persoane fizice ce au calitatea de profesioniști în sensul art. 3 din Noul Cod Civil, vor fi incidente dispozițiile Legii nr. 85 din 2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Pentru clarificarea noțiunii de “profesionist”, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil menționează că sunt profesioniști: comercianții, întreprinzătorii, operatorii economici, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale.
În al doilea rând, debitorul persoană fizică trebuie să aibă domiciliul, reședința sau reședința obișnuită de cel puțin 6 luni anterior depunerii cererii, în România.
În al treilea rând, debitorul persoană fizică trebuie să fie în stare de insolvență, în sensul că acesta nu dispune de suficiente fonduri bănești pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Dacă debitorul nu plătește în termen de 90 de zile de la scadență, după expirarea acestui termen de naște o prezumție relativă de insolvență.
Legea mai aduce o precizare în sensul că trebuie să nu existe o probabilitate rezonabilă pentru debitor de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să își execute obligațiile astfel cum și le-a asumat și în același timp să poată menține un nivel de trai rezonabil pentru el și pentru persoanele pe care le are în întreținere. Potrivit art. 2 din Normele metodologice, în vederea determinării criteriilor pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil, Comisia de Insolvență la nivel central se va raporta la o serie de repere, printre care: valoarea coșului minim lunar de consum, structura pieței forței de muncă, valoarea minimă a cheluielilor profesionale și/sau de școlarizare, prețul utilităților, al alimentelor și produselor de bază, componența și structura familiei debitorului, exigențe minimale ale unei locuințe convenabile etc.
Nu în ultimul rând, pentru a intra sub incidența Legii Insolvenței persoanei fizice, debitorul trebuie să înregistreze un cuantum al datoriilor scadente cel puțin egal cu valoarea-prag. Această valoare-prag reprezintă 15 salarii minime pe economie. În cazul procedurii simplificate de insolvență a persoanei fizice, debitorul trebuie să înregistreze datorii în cuantum de cel mult 10 salarii minime pe economie. Legea Insolvenței persoanei fizice stabilește în art. 4 alin. (3) și (4) debitorii care nu pot beneficia de procedurile prevăzute de Lege.
- Procedurile prevăzute de Legea insolvenței persoanei fizice
Legea Insolvenței persoanei fizice stabilește în art. 3 pct. 17, 18 și 19 tipurile de proceduri ce pot fi aplicate unui debitor persoană fizică, și anume:
- Procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor;
- Procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active;
- Procedura simplificată de insolvență.
Procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor presupune elaborarea unui plan de rambursare a datoriilor, urmat de eliberarea de datorii reziduale. Planul de rambursare a datoriilor se întocmește de debitorul persoană fizică împreună cu administratorul procedurii. Eliberarea de datorii reziduale semnifică ștergerea, la închiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a creanțelor înscrise în tabelul de creanțe ce depășesc cota de acoperire convenită prin planul de rambursare. În această procedură, debitorul va depune la Comisia de Insolvență o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
Procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active implică valorificarea bunurilor și/sau a veniturilor urmăribile ale debitorului pentru acoperirea pasivului, urmată de eliberarea de datorii reziduale. Eliberarea de datorii reziduale semnifică ștergerea creanțelor rămase neacoperite după perioada de supraveghere postînchidere procedură judiciară de insolvență prin lichidare de active. În acest caz, în măsura în care debitorul consideră că situația sa financiară este iremediabil compromisă și un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi elaborat și pus în executare, va solicita direct instanței judecătorești deschiderea procedurii prin lichidare de active.
Procedura simplificată de insolvență se aplică debitorului persoană fizică ce se află în stare de insolvență ( adică nu dispune de fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente ), cuantumul total al obligațiilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau venituri urmăribile și are vârsta standard de pensionare sau și-a pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă. Pentru procedura simplificată, debitorul depune cerere de deschidere a acestei proceduri la Comisia de Insolvență.
- Organele care aplică procedura de insolvență
Potrivit Legii, organele implicate în aplicarea procedurilor de insolvență a persoanei fizice sunt: comisia de insolvență și administratorul procedurii, instanțele judecătorești și lichidatorul.
Administratorul procedurii administreaza procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, sub controlul comisiei de insolvență. Administratorul procedurii este desemnat de comisia de insolvență dintre practicienii în insolvență, executorii judecătorești, avocații și notarii publici înscriși în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.
Cât privește instanțele, cererile/acțiunile din procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, contestațiile împotriva deciziilor comisiei de insolvență și cererile de eliberare de datorii sunt de competența judecătoriei în a cărei circumscriptie și-a avut domiciliul, reședința sau reședința obișnuită debitorul cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței. Hotărârile pronunțate de judecătorii sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile tribunalului sunt definitive.
Lichidatorul administrează procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, sub controlul instanței judecătorești și îndeplinește atribuțiile de supraveghere prevăzute de Lege pentru perioada postprocedură judiciară de insolvență prin lichidare de active, sub controlul comisiei de insolvență. Lichidatorul este desemnat de instanță dintre practicienii în insolvență, executorii judecătorești, avocații și notarii publici înscriși în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.
Art. 12 din Legea Insolvenței persoanei fizice stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un practician în insolvență pentru a fi administrator al procedurii sau lichidator. Pentru a fi inclus pe Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanei fizice se susține un examen. Tot Legea menționează însă și că sunt incluși pe această Listă fără susținerea examenului practicienii în insolvență și executorii judecătorești cu o vechime de peste 5 ani.
Cât privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea fi administrator al procedurii sau lichidator, Legea Insolvenței persoanei fizice enumeră următoarele:
- A dobândit și se află în exercitarea, în condițiile legii, a uneia dintre următoarele profesii: practician în insolvență, executor judecătoresc, avocat, notar.
- Are o vechime de cel puțin 3 ani în profesia de practician în insolvență sau de executor judecătoresc ori cumulat în aceste profesii și este definitivat cel puțin în una dintre acestea.
- Are o vechime de cel puțin 5 ani în profesia de avocat sau notar ori cumulat în aceste profesii sau în cele prevăzute la pct. 2. și este definitivat cel puțin în una dintre acestea.
- A absolvit cursuri de pregătire profesională în domeniul procedurii insolvenței persoanei fizice și în alte domenii cu relevanță pentru administrarea procedurilor de insolvență.
- A fost admis la examenul pentru includerea în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanei fizice.
- Se bucură de o bună reputație, constatată potrivit statutului profesiei din care face parte.
- Nu a fost sancționat pentru săvârșirea unei abateri disciplinare în anul anterior depunerii cererii de includere în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.
- Face dovada că deține un sediu profesional corespunzător acestei activități.
- Condiții preliminare depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii simplificate de insolvenţă
- Debitorul notifică intenţia sa de deschidere a procedurii fiecărui creditor cunoscut, prin orice mijloc de comunicare ce asigură confirmarea primirii cu cel puţin 30 de zile înainte de data depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor/procedurii simplificate de insolvenţă.
- Debitorul obţine şi anexează cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor/procedurii simplificate de insolvenţă dovada faptului că este angajat sau că desfăşoară o activitate producătoare de venituri ori, după caz, documente care să ateste lipsa/reducerea capacităţii sale de muncă, iar, dacă este şomer, dovada faptului că nu a fost concediat din motive imputabile şi că a făcut toate demersurile specifice unei persoane diligente pentru obţinerea unui loc de muncă.
- Debitorul obţine şi anexează cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor/procedurii simplificate de insolvenţă documente care să ateste veniturile din muncă şi cele asimilate acestora, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestaţii sociale, precum şi orice alte venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală şi dividende încasate într-o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii, precum şi o menţiune privind schimbările previzionate ale veniturilor în următorii 3 ani.
- Dacă are un alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale de bunuri debitorul obţine şi anexează la cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, şi un extras din Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale.
- Debitorul obţine şi anexează cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor/procedurii simplificate de insolvenţă, copii ale declaraţiilor fiscale pentru ultimii 3 ani anterior formulării cererii, un extras de cazier judiciar şi cazier fiscal la zi şi un raport complet de la Biroul de Credit, emis cu maximum 30 de zile înainte de data depunerii cererii.
- Debitorul întocmeşte şi anexează cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o propunere de plan de rambursare a datoriilor care conţine cel puţin sumele pe care debitorul consideră că le va putea plăti periodic creditorilor săi.
- Procedura administrativă pe bază de plan de rambursare a datoriilor
Procedura se aplică debitorilor persoane fizice ale căror obligații nu decurg din exploatarea unei întreprinderi și care îndeplinesc următoarele condiții:
- Au domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin 6 luni anterior depunerii cererii în România;
- Sunt în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabili să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru ei înșiși şi pentru persoanele pe care le au în întreţinere;
- Cuantumul total al obligaţiilor scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag;
- Sunt în stare de insolvență în sensul Legii, adică nu dispun de suficiente fonduri băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente.
Procedura începe prin depunerea de către debitor a cererii de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Cererea se depune la Comisia de Insolvență. Art. 13 din Lege menționează că cererea debitorului este un formular tipizat și trebuie să conțină elementele prevăzute în art. 13 alin. (5) lit. a-q. Formularul se pune la dispoziția publicului, cu titlu gratuit, la sediile comisiilor de insolvență, precum și online, pe pagina de internet a comisiei de insolvență la nivel central. Totodată, trebuie menționat și faptul că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului pune la dispoziția persoanelor interesate pe site-ul Autorității la secțiunea “Insolvență” un formular de cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență. La cererea pe care o depune, debitorul anexează o serie de înscrisuri, menționate în art. 13 alin. (6) lit. a-f.
Potrivit art. 4 din Normele metodologice, debitorul depune cererea de deschidere a procedurii insolvenței în formă scrisă, semnată și datată, în original, iar înscrisurile le depune în copie, semnate de debitor pentru conformitate. Cererea poate fi depusă personal la comisia de insolvență la nivel teritorial din județul în care își are domiciliul, reședința sau reședința obișnuită de cel puțin 6 luni, prin poștă, utilizând mijloace care să asigure confirmarea primirii sau pe e-mail cu semnătură electronică certificată.
Primind cererea, Comisia de Insolvență o va analiza și, după ascultarea debitorului și informarea acestuia cu privire la efectele procedurii, va emite:
- Dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de Lege:
- O decizie de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin care desemnează și un administrator al procedurii și în care indică și dacă sunt necesare măsuri provizorii;
- O decizie prin care constată că situația financiară a debitorului este iremediabil compromisă și prin care, numai după obținerea acordului debitorului, sesizează instanța pentru deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active, în cazul în care debitorul are bunuri și/sau venituri urmăribile;
- Dacă se constată că debitorul îndeplinește condițiile pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvență, Comisia de Insolvență, cu acordul debitorului, va aplica procedura simplificată.
- Dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Lege, Comisia de Insolvență va emite o decizie de respingere a cererii de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare. Comisia va respinge cererea și în cazul în care debitorul are bunuri valorificabile din al căror preț se poate acoperi totalitatea creanțelor sau cuantumul datoriilor ce ar rămâne neplătite este mai mic decât valoarea-prag.
Administratorul procedurii este desemnat aleatoriu de Comisia de Insolvență prin decizia de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor.
Decizia de admitere în principiu se comunică debitorului, creditorilor cunoscuți, precum și administratorului desemnat, căruia i se va pune în vedere să se prezinte la comisie în termen de 3 zile de la comunicare, pentru preluarea dosarului. Decizia de admitere în principiu se publică, de îndată, în Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI) – secțiunea “Debitori – persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi”. În cazul respingerii cererii, decizia se comunică numai debitorului.
Împotriva deciziei Comisiei de Insolvență, partea interesată poate face contestație în termen de 7 zile de la comunicarea deciziei. Contestația se depune la instanța competentă. Contestația suspendă executarea deciziei Comisiei de Insolvență. Instanța va pronunța o sentință care nu este executorie și poate fi atacată cu apel în termen de 7 zile de comunicare.
Îndată după preluarea dosarului, administratorul procedurii notifică creditorii cu privire la numirea sa, solicitându-le o informare cu privire la cuantumul şi tipul creanţei împotriva averii debitorului, o evaluare a bunului grevat de o cauză de preferinţă, dacă creditorul dispune de o astfel de evaluare, estimând şi măsurile de restructurare a creanţei pe care le-ar putea accepta. Notificarea se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
În termen de 60 de zile de la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvenţă, administratorul procedurii elaborează tabelul preliminar de creanţe. În tabelul preliminar de creanţe sunt menţionate suma solicitată de către creditor, suma acceptată de administratorul procedurii, informaţii privind cauza de preferinţă de care beneficiază creanţa şi rangul de prioritate al cauzei de preferinţă. Administratorul procedurii notifică tabelul preliminar de creanţe creditorilor şi debitorului.
În termen de 7 zile de la data comunicării tabelului de creanţe, acesta poate fi atacat cu contestaţie de către creditori sau de către debitor. În cazul necontestării tabelului preliminar de creanţe sau în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinței instanței prin care s-a soluționat contestația formulată, acesta devine tabel definitiv de creanţe, debitorul şi creditorii fiind notificaţi cu privire la aceasta, administratorul procedurii depunându-l la Comisia de Insolvenţă.
În termen de 30 de zile de la notificarea creditorilor și debitorului cu privire la rămânerea tabelului preliminar de creanţe ca tabel definitiv de creanţe, debitorul, împreună cu administratorul procedurii, elaborează un plan de rambursare a datoriilor. Planul de rambursare a datoriilor trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute în art. 25 alin. (2) lit. a-j din Lege. Durata de executare a planului este de maximum 5 ani de la data rămânerii definitive a deciziei de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, iar debitorul şi creditorii săi pot prevedea în plan şi posibilitatea prelungirii executării cu cel mult 12 luni, în condiţiile stabilite în plan. Planul de rambursare se notifică creditorilor cunoscuți. Normele metodologice menționează în art. 8 că planul de rambursare trebuie să fie fezabil, având în vedere perspectivele reale de redresare în raport cu posibilitățile și circumstanțele aplicabile debitorului și cu mijloacele financiare disponibile sau a căror realizare este rezonabil posibilă.
Art. 10 din Normele metodologice menționează că în planul de rambursare se stabilește suma ce se propune a se plăti fiecărui creditor din suma totală datorată defalcată pe lună, tranșele de plăți, precum și, dacă este cazul, măsuri de restructurare a datoriei sau alte măsuri care să conducă la redresarea financiară a debitorului și ajungerea la un acord cu creditorii săi. Planul de rambursare se transmite Comisiei de Insolvență de către administratorul procedurii, în vederea efectuării evaluării fezabilității acestuia.
Administratorul procedurii analizează situaţia locativă a debitorului şi propune măsurile privind locuinţa familiei pe durata procedurii. Dacă valorificarea locuinței a fost prevăzută în planul de rambursare, debitorul va putea rămâne în imobil cel mult 6 luni după realizarea acesteia cu achitarea unei chirii în cuantumul stabilit de Comisia de Insolvenţă. După valorificarea bunului, debitorul are un drept de preferinţă la încheierea unui contract de închiriere a imobilului sau a unei părţi din acesta, la un cuantum al chiriei stabilit în condiţiile pieţei.
În termen de 30 de zile de la notificarea creditorilor cu privire la planul de rambursare a datoriilor, administratorul procedurii invită creditorii şi debitorul la conciliere asupra planului de rambursare, în cadrul căreia asistă debitorul şi creditorii acestuia pentru a se ajunge la un acord. În articolele 13 – 21 din Normele metodologice sunt prevăzute reguli pentru desfășurarea ședințelor de conciliere, accentul fiind pus pe desfășurarea acestora în conformitate cu regulile bunei – credințe în negocieri.
Planul este aprobat când creditorii reprezentând minimum 55% din valoarea totală a creanţelor şi 30% din valoarea creanţelor ce beneficiază de cauze de preferinţă au votat în favoarea acestuia. Administratorul procedurii întocmește un proces – verbal în care constată rezultatul votului. Planul de rambursare și procesul – verbal se depun la Comisia de Insolvență în 3 zile de la data încheierii votului.
Dacă planul de rambursare este aprobat prin vot de către creditori, Comisia de Insolvenţă constată, prin decizie, deschiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Decizia se comunică debitorului, creditorilor şi administratorului procedurii şi se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvenţă – secţiunea “Debitori – persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi”. În termen de 7 zile de la data comunicării deciziei de deschidere a procedurii, aceasta poate fi atacată cu contestaţie, la instanţa competentă, de către creditorii care au votat împotriva planului. Contestația suspendă executarea deciziei Comisiei de Insolvență.
Dacă planul de rambursare nu este aprobat prin vot de către creditori, debitorul poate cere instanţei, fie confirmarea planului, fie deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.
Prin urmare, în temeiul Legii Insolvenței persoanei fizice, planul de rambursare a datoriilor poate fi aprobat de creditori sau confirmat de instanță, în măsura în care nu este întrunită majoritatea de voturi pentru aprobare cerută de Lege. Deci, aprobarea de către creditori și confirmarea de către instanță nu sunt condiții cumulative.
În măsura în care Comisia de Insolvență se desesizează de cererea debitorului de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor, de la data rămânerii definitive a deciziei de desesizare a Comisiei încetează și mandatul administratorului procedurii. Cazurile în care Comisia se poate desesiza sunt, în conformitate cu art. 23 din Normele metodologice, următoarele:
-debitorul nu a depus la instanță o cerere de confirmare a planului de rambursare a datoriilor în termenul prevăzut de Lege;
-instanța a respins cererea debitorului de confirmare a planului de rambursare a datoriilor.
Cât privește efectele deschiderii procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor, legea menționează că:
- De la data aprobării planului de rambursare se suspendă de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra patrimoniului debitorului. Nu sunt însă supuse suspendării de drept măsurile de executare silită îndreptate împotriva codebitorilor sau terților garanți.
- De asemenea, se suspendă prescripția dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanțelor acestora împotriva debitorului.
- Pe durata executării planului de rambursare a datoriilor, debitorul nu poate contracta noi împrumuturi decât cu acordul comisiei de insolvenţă, sesizată de administratorul procedurii, şi numai pentru rezolvarea unei situaţii grave şi urgente de pericol pentru viaţa sau sănătatea sa ori a persoanelor aflate în întreţinerea sa.
- Contractele în curs de derulare se consideră menţinute. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.
Drepturile și obligațiile debitorului pe durata procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor sunt prevăzute în art. 37 din Legea Insolvenței persoanei fizice.
Atribuțiile administratorului procedurii în procedura insolvenței persoanei fizice pe baza unui plan de rambursare a datoriilor sunt prevăzute în art. 39 din Legea insolvenței persoanei fizice. Exemplificativ, administratorul procedurii are următoarele atribuții:
- Monitorizează actele încheiate de debitor pe perioada procedurii insolvenței pe baza planului de rambursare a datoriilor;
- Aprobă, în prealabil, încheierea de către debitori a anumitor acte;
- Avizează, prealabil sesizării Comisiei de Insolvență, contractarea de noi împrumuturi de către debitor;
- Întocmește rapoarte bianuale privind executarea planului de rambursare, rapoarte pe care le depune la Comisia de Insolvență și le comunică creditorilor;
- Sesizează Comisia de Insolvență în legătură cu orice modificare a situației financiare a debitorului;
- Întocmește raportul final, în termen de 30 de zile de la finalizarea planului prin care confirmă executarea planului de rambursare, raport pe care îl comunică creditorilor, ce îl pot contesta în termen de 7 zile de la comunicare. În termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a raportului sesizează Comisia de Insolvență în vederea închiderii procedurii.
Împotriva măsurilor administratorului procedurii poate fi formulată plângere la Comisia de Insolvență în termen de 7 zile de la luarea la cunoștință, dar nu mai târziu de 30 de zile de la adoptarea măsurii.
Administratorul procedurii poate fi înlocuit, în orice stadiu al procedurii, prin decizie de către Comisia de Insolvență, din oficiu, la cererea oricărui creditor, a debitorului sau a administratorului procedurii însuși, pentru motive temeinice, sau la cererea creditorilor reprezentând majoritatea valorii totale a creanțelor. Împotriva deciziei de înlocuire, administratorul procedurii poate formula contestație la instanța competentă, iar împotriva hotărârii instanței, poate formula apel, în termen de 7 zile de la comunicare.
Dacă administratorul a fost înlocuit, va preda noului administrator al procedurii pe baza unui proces – verbal dosarul de insolvență, în termen de 24 de ore de la data la care decizia de înlocuire a rămas definitivă.
Atunci când, pe durata planului de rambursare a datoriilor, apar schimbări semnificative ale veniturilor sau ale valorii activelor debitorului, administratorul procedurii, debitorul ori unul sau mai mulţi creditori pot depune la comisia de insolvenţă o cerere de modificare a planului de rambursare a datoriilor. Cererea depusă de administratorul procedurii/de debitor trebuie să fie însoțită de documente justificative, precum și de o propunere de modificare a planului. Propunerea de modificare a planului de rambursare a datoriilor se notifică creditorilor şi se aprobă de aceştia în aceleaşi condiţii ca şi planul iniţial.
În cazul în care planul de rambursare a fost executat, Comisia de Insolvenţă, sesizată de administratorul procedurii cu raportul final, necontestat sau rămas definitiv, după caz, constată îndeplinirea măsurilor şi plata obligaţiilor potrivit clauzelor planului şi dispune închiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin decizie, emisă în termen de 30 de zile de la primirea raportului final. Această decizie se publică în BPI – secțiunea „Debitori – persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi”. În termen de 60 de zile de la emiterea deciziei de închidere a procedurii, debitorul poate formula o cerere de eliberare de datoriile reziduale. În baza acestei cereri însoțită de decizia Comisiei de Insolvență, instanța dispune eliberarea debitorului de datoriile reziduale, constând în valoarea creanțelor ce depășește cota de acoperire convenită prin planul de rambursare. Hotărârea judecătorească rămasă definitivă prin neapelare sau prin soluționarea apelului se publică în BPI și se comunică instituțiilor competente, spre radierea mențiunii privind insolvența debitorului. În art. 75 din Legea Insolvenței persoane fizice sunt precizate cazurile în care instanța poate respinge cererea de eliberare de datorii. În cazul respingerii cererii de eliberare de datorii, debitorul este ținut să acopere creanțele cuprinse în tabelul de creanțe, în integralitatea lor, înclusiv dobânzile și penalitățile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea de drept a curgerii acestora în perioada rămânerii definitive a tabelului de creanțe și până la rămânerea definitivă a sentinței prin care s-a soluționat cererea de eliberare de datorii. Din aceste sume, se vor scădea sumele achitate.
Dacă, din motive neimputabile debitorului, planul nu mai poate fi dus la îndeplinire, debitorul şi/sau administratorul procedurii pot/poate adresa Comisiei de Insolvenţă o cerere de închidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare şi de deschidere a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active. Comisia de insolvenţă, constatând că planul nu mai poate fi executat, înaintează cererea debitorului către instanţa competentă. Creditorii pot cere deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active dacă, din motive neimputabile debitorului, nu au fost efectuate plăţile prevăzute în planul de rambursare cel puţin 6 luni de la scadenţă. Creditorii curenţi ale căror creanţe nu au fost achitate, din motive neimputabile debitorului, cel puţin 90 de zile de la scadenţă pot cere deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.
În cazul în care, din motive imputabile debitorului, măsurile prevăzute în plan nu sunt executate, sau sunt executate cu întârziere ori incomplet, orice creditor, administratorul procedurii sau Comisia de Insolvență poate cere, de îndată instanței închiderea procedurii de insolvență. Constatând neîndeplinirea planului din motive imputabile debitorului, instanța închide procedura și, dacă toți creditorii își exprimă acordul și formulează o cerere în acest sens, poate dispune deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.
- Procedura judiciară de insolvență prin lichidarea activelor debitorului
Potrivit Legii, procedura se deschide de către instanța competentă la cererea debitorului, a oricăruia dintre creditori sau a tuturor creditorilor, astfel:
- Debitorul aflat în insolvență poate introducere cererea dacă:
- Situația sa financiară este iremediabil compromisă;
- Cererea sa de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor a fost respinsă de Comisia de Insolvență cu propunerea de deschidere a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active;
- Niciun plan de rambursare nu a fost aprobat sau, după caz, confirmat de instanța judecătorească;
- Planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive ce nu ii sunt imputabile.
- La cererea oricăruia dintre creditori, dacă planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive neimputabile debitorului;
- La cererea tuturor creditorilor, dacă planul de rambursare nu a fost adus la îndeplinire din motive imputabile debitorului.
Motivele imputabile debitorului fac referire la situațiile când:
- a) acesta a manifestat un comportament neglijent ori lipsit de interes cu privire la executarea obligaţiilor asumate prin planul de rambursare a datoriilor;
- b) acesta a încheiat acte sau a acţionat, în orice mod, în frauda creditorilor atât anterior deschiderii procedurii de insolvenţă cât și pe durata acesteia.
Instanța, analizând cererea, verifică dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Lege pentru deschiderea procedurii, iar în măsura în care aceste condiții sunt întrunite, pronunță o sentință de deschidere a procedurii insolvenței prin lichidare de active și desemnează un lichidator, stabilindu-i și onorariul. Această sentință se publică în BPI – secțiunea “Debitori – persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi”. Împotriva sentinței se poate formula apel în termen de 7 zile de la comunicare.
Printre efectele deschiderii procedurii insolvenței prin lichidare de active se numără:
- debitorul nu îşi mai poate exercita dreptul de dispoziţie asupra bunurilor urmăribile şi veniturilor urmăribile din averea sa;
- se suspendă de drept executările silite individuale împotriva averii debitorului, dacă suspendarea nu a operat anterior, ca efect al unei proceduri de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor;
- se suspendă prescripţia dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanţelor acestora împotriva averii debitorului;
- dacă procedura se deschide la cererea debitorului aflat în insolvență în cazurile prevăzute de lege sau la cererea oricăruia dintre creditori, dacă planul de rambursare nu poate fi adus la îndeplinire din motive neimputabile debitorului, este suspendată de drept, în privinţa debitorului, până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de datorii, curgerea dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere, precum şi a oricăror altor asemenea accesorii ale obligaţiei de plată, cu excepţia creanţelor care beneficiază de cauze de preferinţă ale căror dobânzi şi alte accesorii se calculează conform actelor din care rezultă creanţa, în limita valorii bunului grevat de cauza de preferinţă. Dacă procedura insolvenţei prin lichidare de active a fost închisă în condiţiile în care se descoperă că debitorul a încheiat acte sau a acţionat, în orice mod, în frauda creditorilor anterior deschiderii procedurii de insolvenţă sau pe durata acesteia, nu operează suspendarea curgerii dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere, precum şi a oricăror altor asemenea accesorii ale obligaţiei de plată.
- Pe durata procedurii, debitorul poate contracta noi împrumuturi numai pentru rezolvarea unei situaţii grave şi urgente de pericol pentru viaţa sau sănătatea sa ori a persoanelor aflate în întreţinerea sa şi doar cu avizul prealabil al lichidatorului procedurii şi cu aprobarea instanţei.
Lichidatorul va fi desemnat de instanță aleatoriu prin sentința de deschidere a procedurii. În măsura în care procedura de insolvență prin lichidare de active a fost deschisă ulterior derulării unei proceduri de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, instanța poate numi ca lichidator persoana care a avut calitatea de administrator al procedurii.
Atribuțiile lichidatorului sunt enunțate în art. 51 din Legea Insolvenței persoanei fizice. Împotriva măsurilor adoptate de lichidator în aplicarea procedurii se poate formula contestație la instanța competentă, în termen de 7 zile de la data luării la cunoștință, dar nu mai târziu de 30 de zile de la adoptarea măsurii.
În urma deschiderii procedurii, lichidatorul notifică creditorii pentru a transmite, în termen de 30 de zile de la primirea notificării, o informare cu privire la cuantumul creanţei, valoarea de piaţă a bunului grevat de cauze de preferinţă, dacă este cazul, şi, dacă creditorul dispune de o evaluare a bunului. În termen de 15 zile de la primirea informărilor din partea creditorilor, lichidatorul întocmeşte tabelul preliminar de creanţe. În tabelul preliminar de creanţe sunt menţionate: suma solicitată de către creditor, suma acceptată de lichidator, informaţii privind cauza de preferinţă de care beneficiază creanţa şi rangul de prioritate al creanţei. În cazul în care în procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a fost întocmit tabelul definitiv de creanţe, lichidatorul reactualizează acest tabel.
Debitorul şi creditorii pot formula contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute în tabel, în termen de 7 zile de la comunicare. Lichidatorul va întocmi tabelul definitiv de creanţe, debitorul şi creditorii fiind notificaţi cu privire la aceasta. După primirea tabelului de creanţe definitiv, instanţa se dezînvesteşte, prin încheiere definitivă.
Lichidatorul va efectua, în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii, inventarul bunurilor din averea debitorului, inclusiv al drepturilor de creanţă ale debitorului şi al unor drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane. Termenul de 30 de zile poate fi prelungit de instanţa de judecată, pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului.
După deschiderea procedurii, lichidatorul deschide, pe numele debitorului, un cont la orice instituţie de credit, în care se virează veniturile urmăribile şi sumele rezultate din valorificarea bunurilor urmăribile. Debitorul poate folosi doar sumele stabilite cu titlu de venituri neurmăribile, acestea reprezentând cotitatea din totalul veniturilor debitorului necesare acoperirii cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil. Legea menționează ce venituri intră în această categorie:
- sumele necesare asigurării nevoilor locative, hrană, transport, sănătate şi a altor nevoi curente ale debitorului şi persoanelor cărora le prestează întreţinere în mod curent;
- sumele necesare debitorului şi persoanelor cărora le prestează întreţinere în mod curent pentru susţinerea cursurilor de învăţământ obligatoriu, precum şi sumele necesare începerii sau continuării studiilor postliceale, universitare sau postuniversitare;
- sumele necesare plăţii primelor de asigurare obligatorie.
În vederea satisfacerii creanţelor creditorilor, lichidatorul procedurii valorifică toate bunurile urmăribile ale debitorului. În vederea valorificării bunurilor deţinute de debitor în coproprietate sau devălmăşie, lichidatorul formulează cerere de partaj. Lichidarea bunurilor urmăribile începe îndată ce a fost finalizat inventarul bunurilor și a fost întocmit tabelul definitiv de creanțe. Sumele realizate din vânzări sunt depuse în contul de lichidare, în vederea distribuirii către creditori, potrivit planului de distribuire. Bunurile se dobândesc libere de orice sarcini.
Pe parcursul derulării procedurii, lichidatorul întocmește un raport trimestrial pe care îl comunică debitorului și creditorilor. Acest raport cuprinde situația sumelor încasate în contul debitorului, planul de distribuire către creditori, situația plăților efectuate și orice alte informații considerate ca relevante pentru buna desfășurare a procedurii. Debitorul sau creditorii pot formula contestație la instanță, solicitând anularea sau modificarea raportului, în termen de 7 zile de la comunicare.
Legea Insolvenței persoanei fizice reglementează și darea în plată specială. Potrivit Legii, în măsura în care lichidatorul procedurii nu a reușit să valorifice un bun urmăribil într-un termen de 2 ani de la momentul la care a început lichidarea, deși au fost efectuate toate demersurile prevăzute de Lege, lichidatorul îi va notifica pe creditori despre acest lucru, în vederea exercitării opțiunii de a dobândi proprietatea bunului în contul creanței.
Obligațiile debitorului în procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active sunt reglementate în art. 57 din Legea Insolvenței persoanei fizice.
Art. 60 din Legea Insolvenței persoanei fizice reglementează situațiile în care lichidatorul judiciar sau oricare dintre creditori pot sa ceară instanței anularea actelor sau operațiunilor încheiate de debitor în dauna creditorilor. Potrivit textului de Lege menționat, se poate cere anularea dacă procedura judiciară de insolvență se deschide când planul de rambursare a datoriilor nu poate fi îndeplinit din motive imputabile debitorului și toți creditorii își exprimă acordul și formulează o cerere în sensul deschiderii procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active sau dacă debitorul este menținut în procedura de insolvență ca urmare a exprimării acordului tuturor creditorilor.
Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor poate fi introdusă de lichidator sau de oricare dintre creditori în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active sau de la data exprimării acordului tuturor creditorilor de menținere a debitorului în procedură.
În ceea ce privește ordinea de distribuire a sumelor obținute din valorificarea bunurilor debitorului în procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, Legea face o ierarhie în acest sens în art. 62. În primul rând, Legea vorbește despre creanțele ce beneficiază de cauze de preferință. Fondurile rezultate din veniturile grevate de cauze de preferinţă sau obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate de cauze de preferinţă, vor fi distribuite creditorilor beneficiari ai acestor cauze de preferinţă, după deducerea cheltuielilor procedurale aferente bunurilor respective, precum şi, dacă este cazul, a cheltuielilor avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită.
Cât privește celelalte creanțe împotriva averii debitorului care sunt înscrise în tabelul de creanțe, acestea se vor plăti în următoarea ordine:
- taxe, timbre sau orice alte cheltuieli procedurale;
- creanţe reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori şi orice alte creanţe corelative obligaţiilor excluse. Obligațiile excluse sunt obligațiile debitorului care nu pot fi supuse unor măsuri de eșalonare, reducere ori ștergere în cadrul procedurilor de insolvență a persoanei fizice prevăzute de Lege;
- creanţe născute pe parcursul derulării procedurilor prevăzute de Lege;
- creanţe bugetare;
- creanţe chirografare;
- creanţe subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:
- creanţe chirografare ale creditorilor înrudiţi cu debitorul;
- creanţe izvorând din acte cu titlu gratuit.
După ce bunurile urmăribile din averea debitorului au fost valorificate și sumele obținute au fost distribuite creditorilor, lichidatorul întocmește un raport final, în termen de maximum 30 de zile de la finalizarea lichidării, raport care se comunică debitorului și creditorilor. Acest raport poate fi contestat de către creditori, în termen de 7 zile de la comunicare.
Instanţa, la cererea lichidatorului, formulată în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a raportului final, pronunţă, prin sentinţă, închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, în baza raportului final necontestat sau modificat, după caz, ca urmare a soluţionării contestaţiilor. În sentinţă se stabileşte şi proporţia din veniturile urmăribile ale debitorului care, după închiderea procedurii, poate fi afectată acoperirii pasivului. Lichidatorul rămâne învestit cu atribuţiile de supraveghere a debitorului postînchidere procedură de insolvenţă prin lichidare de active. Prin sentința de închidere a procedurii, instanţa stabileşte şi onorariul lichidatorului pentru această perioadă.
După închiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, debitorul va continua să facă plăţi către creditori pe duratele prevăzute de Lege, în proporţia din veniturile urmăribile stabilită de instanţă şi va fi supus limitărilor şi interdicţiilor prevăzute în art. 72 alin. (6) și (7) din Legea Insolvenței persoanei fizice. Instanța va putea dispune eliberarea de datorii reziduale în următoarele situații:
- Dacă după un an de la data închiderii procedurii, debitorul a acoperit o cotă de cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, instanţa, la cererea debitorului, care va avea anexată decizia Comisiei de Insolvenţă, verificând dacă au fost respectate obligaţiile prevăzute la art. 72 alin. (6) şi interdicţiile prevăzute la art. 72 alin. (7) , poate dispune eliberarea de datorii. Decizia care se anexează cererii debitorului este emisă de Comisia de Insolvență prin care constată, din oficiu sau la sesizarea lichidatorului, cota de acoperire a creanţelor şi care cuprinde o evaluare a modului în care debitorul şi-a respectat obligaţiile prevăzute de lege după închiderea procedurii.
- Dacă după 3 ani de la data închiderii procedurii, debitorul a acoperit cel puţin 40% din valoarea creanţelor, instanţa, la cererea debitorului, care va avea anexată decizia Comisiei de Insolvenţă menționată la pct. 1, verificând dacă au fost respectate obligaţiile prevăzute la alin. (6) şi interdicţiile prevăzute la alin. (7), poate dispune eliberarea de datorii.
- Dacă, cu toate diligenţele sale, debitorul nu a reuşit să acopere cel puţin cota de 40% din valoarea creanţelor, instanţa, la cererea debitorului, verificând dacă au fost respectate obligaţiile prevăzute la alin. (6) şi interdicţiile prevăzute la alin. (7), poate dispune eliberarea de datorii numai după trecerea unui termen de 5 ani de la închiderea procedurii.
Eliberarea de datorii reziduale în procedura judiciară a insolvenței persoanei fizice prin lichidare de active semnifică ștergerea creanțelor rămase neacoperite după perioada de supraveghere postînchidere procedură judiciră de insolvență prin lichidare de active.
Indiferent de procedura de insolvență incidentă, prin eliberarea de datorii reziduale nu se sting și obligațiile debitorilor sau ale terților garanți, în conformitate cu art. 3 pct. 11 din Lege.
Art. 72 din Legea Insolvenței persoanei fizice menționează în alin. (6) obligațiile și în alin. (7) interdicțiile la care este supus debitorul în perioada de supravhegere postprocedură de insolvență.
Instanța de insolvență poate respinge cererea de eliberare de datorii dacă debitorul nu a respectat obligațiile și interdicțiile corespunzătoare perioadei de supraveghere postprocedură insolvență. În cazul respingerii cererii de eliberare de datorii, debitorul este ţinut să acopere creanţele cuprinse în tabelul de creanţe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile şi penalităţile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută de Lege în cazul deschiderii procedurii insolvenței prin lichidare de active, din care se scad sumele achitate.
- Procedura simplificată de insolvență
Procedura simplificată de insolvență se aplică debitorului persoană fizică ale cărui obligații nu decurg din exploatarea unei întreprinderi și care îndeplinește următoarele condiții:
- are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin 6 luni anterior depunerii cererii în România;
- este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere. Insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente;
- cuantumul total al obligaţiilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie;
- nu are bunuri sau venituri urmăribile;
- are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.
Debitorul va depune la Comisia de Insolvență o cerere de aplicare a procedurii simplificate de insolvență. Cererea debitorului trebuie să îndeplinească aceleași condiții prevăzute de Lege pentru cererea de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor în sensul că, exemplificativ, debitorul trebuie să notifice intenția sa de deschidere a procedurii fiecărui creditor cunoscut cu cel puțin 30 de zile înainte de data depunerii cererii, cererea este un formular tipizat și debitorul trebuie să anexeze la cerere înscrisurile prevăzute de Lege.
Comisia de insolvenţă, analizând cererea debitorului şi actele depuse în susţinerea acesteia, dacă apreciază că debitorul întruneşte condiţiile prevăzute de Lege, sesizează instanţa competentă în vederea constatării îndeplinirii condiţiilor pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvenţă. Instanţa sesizată, cu citarea debitorului şi creditorilor, astfel cum au fost identificaţi în lista creditorilor, avizată de comisia de insolvenţă, constată, prin sentinţă, îndeplinirea de către debitor a condiţiilor pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvenţă sau, după caz, respinge cererea comisiei de insolvenţă.
Cât privește efectele admiterii cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvență, Legea menționează următoarele:
- De la data rămânerii definitive a sentinţei prin care s-a constatat îndeplinirea condițiilor pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvență, se suspendă de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra patrimoniului debitorului. Nu sunt supuse suspendării de drept măsurile de executare silită îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.
- De la data rămânerii definitive a sentinţei este suspendată de drept, în privinţa debitorului, curgerea dobânzilor, penalităţilor, majorărilor de întârziere, precum şi a oricăror altor asemenea accesorii ale obligaţiei de plată.
- Se suspendă prescripţia dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanţelor acestora împotriva debitorului.
În termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, Comisia de Insolvență notifică debitorul cu privire la admiterea cererii sale de aplicare a procedurii simplificate de insolvență. Comisia îi pune în vedere debitorului că pe o durată de 3 ani de la notificare are o serie de obligații prevăzute în art. 69 alin. (1) din Lege, printre care, exemplificativ:
- Să plătească creanțele curente, pe măsură ce devin scadente;
- Să nu contracteze noi împrumuturi;
- Să furnizeze, anual, comisiei de insolvenţă o informare cu privire la situaţia sa patrimonială;
La expirarea termenului de 3 ani, Comisia de Insolvenţă emite o decizie de încetare a aplicării procedurii simplificate de insolvenţă prin care constată îndeplinirea de către debitor a obligaţiilor care i-au revenit pe parcursul procedurii şi a condiţiilor pentru eliberarea de datorii reziduale. Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile, Comisia de Insolvenţă, din oficiu sau la cererea unuia sau mai multor creditori, emite o decizie prin care constată încetarea aplicării procedurii simplificate de insolvenţă. În cazul încetării aplicării procedurii simplificate întrucât debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile, acesta este ţinut să acopere creanţele anterioare depunerii cererii sale, inclusiv dobânzile şi penalităţile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută de Lege, din care se scad sumele achitate, dacă este cazul.
În cazul debitorului ce a fost supus unei proceduri simplificate de insolvenţă, în termen de 60 de zile de la emiterea deciziei de încetare a procedurii prin care se constată de către Comisia de Insolvență îndeplinirea de către debitor a obligațiilor care i-au revenit pe parcursul procedurii, debitorul poate formula o cerere de eliberare de datoriile reziduale.
În baza cererii debitorului, însoţită de decizia Comisiei de Insolvenţă, instanţa dispune eliberarea debitorului de datoriile reziduale, constând în valoarea creanţelor rămase neacoperite la încetarea aplicării procedurii simplificate de insolvență, potrivit art. 3 pct. 11 din Legea Insolvenței persoanei fizice.
- Reguli speciale privind transmiterea calității procesuale în procedura insolvenței.
Legea insolvenței persoanei fizice reglementează în Capitolul VIII anumite reguli speciale privind transmiterea calității procesuale în procedura insolvenței. Astfel, calitatea de debitor se poate transmite legal, ca urmare a decesului debitorului, în timp ce calitatea de creditor se poate transmite atât legal, cât și convențional.
Dacă debitorul formulează o cerere de deschidere/de aplicare a unei proceduri de insolvenţă, dar, înainte de soluţionarea acesteia, debitorul decedează, comisia de insolvenţă emite o decizie, prin care se desesizează de cerere, sau, după caz, instanţa, luând act de decesul debitorului, dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului.
Dacă debitorul decedează după aprobarea sau confirmarea unui plan de rambursare a datoriilor, moştenitorii legali şi legatarii cu titlu universal pot continua executarea acestuia, dacă toţi creditorii sunt de acord. În acest caz moştenitorii sunt ţinuţi de obligaţiile asumate de debitorul defunct prin planul de rambursare a datoriilor. În cazul în care planul nu mai poate fi executat, moștenitorii răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia.
